Cistita este o infecție urinară frecventă la copii, caracterizată prin inflamația vezicii urinare. Deși poate apărea la orice vârstă, fetele sunt mai predispuse decât băieții din cauza anatomiei uretrei, care este mai scurtă și permite bacteriilor să ajungă mai ușor în vezică. Dacă nu este tratată la timp, cistita poate duce la complicații precum infecțiile renale.
Ce cauzează cistita la copii?
Cistita este cauzată în majoritatea cazurilor de bacterii care ajung în tractul urinar. Escherichia coli (E. coli) este cea mai frecventă bacterie responsabilă de această infecție, fiind prezentă în mod normal în intestin, dar care poate migra spre uretră și vezica urinară. Printre cauzele principale ale cistitei la copii se numără:
-
Igiena necorespunzătoare – ștergerea incorectă după urinare (din spate în față) poate favoriza pătrunderea bacteriilor în uretră.
-
Reținerea urinei – copiii care evită să meargă la toaletă pot favoriza dezvoltarea bacteriilor în vezica urinară.
-
Consumul insuficient de lichide – urina concentrată favorizează înmulțirea bacteriilor.
-
Utilizarea frecventă a săpunurilor parfumate sau a spumantelor de baie – acestea pot irita mucoasa uretrei și pot crește riscul de infecție.
-
Afecțiuni ale tractului urinar – unele malformații congenitale pot face copiii mai susceptibili la infecții urinare recurente.
Simptomele pot varia în funcție de vârsta copilului. La sugari și copiii mici, semnele sunt mai greu de recunoscut, deoarece nu pot exprima clar disconfortul. La sugari și copiii mici:
-
Febră inexplicabilă
-
Iritabilitate sau plâns excesiv
-
Apetit scăzut
-
Urină urât mirositoare
-
Piele palidă sau stare generală proastă
La copiii mai mari:
-
Durere sau senzație de arsură la urinare
-
Urinări frecvente, dar în cantități mici
-
Urină tulbure sau cu miros neplăcut
-
Durere în zona abdominală sau lombară
-
Enurezis (pierderea involuntară a urinei, mai ales pe timpul nopții)
Diagnosticul cistitei se face pe baza simptomelor și a unor teste specifice:
-
Analiza urinei – evidențiază prezența bacteriilor și a globulelor albe, indicând o infecție.
-
Urocultura – identifică tipul exact de bacterii și ajută la alegerea antibioticului potrivit.
-
Ecografia renală – recomandată în cazul infecțiilor urinare recurente pentru a verifica eventuale anomalii anatomice.
Tratamentul depinde de severitatea infecției, dar include de obicei:
-
Antibiotice – prescrise de medic în funcție de rezultatul uroculturii. Este important ca tratamentul să fie urmat până la final, chiar dacă simptomele dispar.
-
Consumul de lichide – ajută la eliminarea bacteriilor din vezică. Apa și ceaiurile fără zahăr sunt recomandate.
-
Evitarea iritanților – băile cu spumă, săpunurile parfumate sau lenjeria sintetică pot agrava simptomele.
-
Regim igieno-dietetic – copilul trebuie încurajat să meargă regulat la toaletă și să adopte o igienă corectă.
Pentru a reduce riscul de cistită, părinții pot lua câteva măsuri preventive:
-
Învățarea corectă a igienei intime – ștergerea din față spre spate după urinare.
-
Hidratarea adecvată – consumul suficient de apă ajută la eliminarea bacteriilor din tractul urinar.
-
Evitarea băilor lungi cu săpunuri parfumate – acestea pot irita uretra.
-
Purtarea lenjeriei din bumbac – aceasta permite pielii să respire și reduce riscul de infecții.
-
Evitarea reținerii urinei – copilul trebuie încurajat să meargă la toaletă regulat.
Cistita la copii este o afecțiune tratabilă, dar este important ca părinții să recunoască simptomele și să consulte medicul pentru un diagnostic și tratament corect. Neglijarea unei infecții urinare poate duce la complicații mai grave, afectând sănătatea rinichilor pe termen lung.
