Recompensat cu sase premii Oscar in 1995, Forrest Gump a fost adaugat recent in catalogul Netflix, ocazia perfecta de a revedea acest film cult realizat de Robert Zemeckis.
Forrest Gump, filmul lui Robert Zemeckis, recompensat cu sase premii Oscar, printre care cel mai bun actor pentru Tom Hanks, zugraveste un tablou atat indulcit, cat si critic al societatii americane. O poveste puternica care da de gandit si in ziua de azi.
Un portret bulversant al societatii americane
„Mama mea spunea mereu ca viata este ca o cutie cu bomboane de ciocolata, nu stii niciodata ce surpriza te asteapta”. O fraza de introducere care a marcat mai multe generatii si l-a plasat pe Forrest Gump, interpretat de tanarul Tom Hanks, in lista celor mai indragite personaje din cinematografia americana.
Forrest Gump este povestea unui barbat calificat drept un “imbecil fericit” care locuieste in Alabama si care devine, fara voia sa, un actor decisiv pentru mai multe evenimente majore din istoria Statelor Unite ale Americii, intre anii 1950 si 1980. De la John Kennedy la Elvis Presley, trecand pe la Richard Nixon si John Lennon, Forrest Gump intalneste in drumul sau numeroase personalitati politice si culturale care il influenteaza, chiar daca el nu isi doreste neaparat acest lucru. Traieste in mod direct razboiul de la Vietnam, scandalul Watergate, lupta principalelor clase politice, flower power, manifestarile pentru drepturile afro-americanilor si aparitia unei boli teribile, Sida.
O epoca a tensiunilor sociale, culturale si politice in care este actorul principal, in care joaca aproape din intamplare, un rol major, devine un anti erou prin excelenta.
Atunci cand a fost lansat filmul, in 1994, a fost extrem de bine primit atat de critica, dar si de public. A fost recompensat, dupa cum se precizeaza, cu sase premii Oscar si trei Globuri de Aur. Mass media vorbeste despre un film extrem de elaborat, extrem de reusit care vorbeste despre inteligenta profunda.
Dualitatea este cea care caracterizeaza filmul, dualitatea explicata prin faptul ca realizatorului i s-a reprosat adesea faptul ca a indulcit povestea din care s-a inspirat, romanul lui Winston Groom si s-a pus problema necesitatii de a spune povesti frumoase, pline de speranta, mai degraba decat a lasa locul celor care reflecta societatea si tensiunile existente in societate.
