Ulmul (Ulmus) este un arbore foios apreciat pentru rezistența sa, frumusețea coroanei și lemnul de calitate. A fost folosit de-a lungul timpului atât în peisagistică, cât și în industria lemnului.

Deși multe specii au fost afectate de boala ulmului olandez, acești arbori continuă să fie cultivați și apreciați în întreaga lume.

Principalele tipuri de ulm

Există mai multe specii de ulm, fiecare având caracteristici proprii. Cele mai cunoscute sunt:

  • Ulmul de munte (Ulmus glabra)

Este o specie nativă în Europa, inclusiv în România. Poate ajunge până la 40 de metri înălțime, având o coroană bogată și un trunchi puternic. Frunzele sale sunt asimetrice, iar scoarța este adânc brăzdată.

  • Ulmul de câmp (Ulmus minor)

Cunoscut și sub numele de ulmul comun, crește în zonele de câmpie și pe malurile râurilor. Se dezvoltă rapid și poate ajunge la 30 de metri înălțime. Este mai sensibil la boala ulmului olandez, dar rezistă bine la secetă.

  • Ulmul american (Ulmus americana)

Originar din America de Nord, acest ulm este recunoscut pentru forma sa elegantă, cu o coroană înaltă și ramuri arcuite. Din păcate, a fost grav afectat de boala ulmului olandez.

  • Ulmul siberian (Ulmus pumila)

Este o specie foarte rezistentă la secetă și temperaturi extreme. Crește rapid și este folosit adesea pentru împăduriri și ca arbore ornamental în zone aride.

  • Ulmul japonez (Ulmus davidiana var. japonica)

Această specie este mai puțin afectată de boala ulmului și este adesea folosită în programele de replantare a ulmilor din întreaga lume.

Ulmul este un arbore relativ ușor de întreținut, dar are anumite cerințe pentru o creștere sănătoasă:

  • Alegerea solului și locației

Ulmul preferă solurile fertile, bine drenate, dar poate crește și în soluri mai sărace. Se dezvoltă bine atât în zonele însorite, cât și în cele parțial umbrite.

  • Udarea și fertilizarea

În primii ani, ulmii au nevoie de udare regulată, mai ales în perioadele secetoase. Fertilizarea anuală cu compost sau îngrășăminte organice ajută la o creștere viguroasă.

  • Tăierea și întreținerea

Ulmul trebuie tăiat periodic pentru a îndepărta ramurile uscate sau bolnave și pentru a menține o coroană echilibrată. Tăierea se face cel mai bine primăvara devreme.

  • Protecția împotriva bolilor

Boala ulmului olandez, cauzată de o ciupercă transmisă de gândaci, este principala amenințare pentru aceste arbori. Monitorizarea atentă și aplicarea tratamentelor preventive pot ajuta la protejarea ulmilor sănătoși.

Utilizările ulmului

  • Lemn de calitatelemnul de ulm este folosit în mobilier, construcții și tâmplărie datorită rezistenței sale.
  • Peisagisticădatorită coroanei sale impresionante, ulmul este plantat în parcuri și grădini pentru umbră și decor.
  • Ecosistem – oferă adăpost pentru multe specii de păsări și insecte, contribuind la biodiversitate.

Ulmul este un arbore valoros, cu o istorie bogată, și merită protejat pentru frumusețea și utilitatea sa.