In general, se considera ca o cooperare intre scoala si parinti este necesara sanatatii sistemului educational. Acestia pot fi implicati in educatie in patru moduri diferite: in scoala, in activitati de invatare acasa, in relatiile dintre familie, scoala si comunitate si in administratie educationala.
Toate tarile au in aplicare politici care incurajeaza participarea colectiva a parintilor. Dar tipurile si nivelurile de reprezentare in administratia educatiei sau in organismele consultative variaza de la o tara la alta.
Potrivit unui studiu realizat de Eurydice (Reteaua de informatii privind educatia din Europa) care acopera tarile membre ale Uniunii Europene (UE), Asociatia Europeana a Liberului Schimb (EFTA) si Spatiul Economic European (SEE), reprezentantii parintilor din aceste tari au dreptul cel putin sa fie implicati in alegeri de natura educativa generala (curriculum, metode de lucru, calendare, proiecte pilot etc.).
In toate tarile Uniunii Europene, parintii sunt organizati in asociatii. In anumite tari (Danemarca, Franta, Germania, Irlanda si Spania), membrii acestor asociatii au dreptul sa stea si sa formuleze avize in cele mai importante comitete nationale responsabile pentru educatie.
In majoritatea acestor tari, parintii au participat la structuri formale ale sistemului de invatamant inca din anii 1970. In anii 90, reformele legislative si educationale au numit participarea parintilor o baza legala. Autonomia scolilor si participarea parintilor la administrarea scolilor sunt acum in centrul dezbaterilor si noilor initiative legislative.
La nivel european, sarcina de a coordona asociatiile este asumata de cateva federatii:
– Asociatia Europeana a Parintilor (EPA);
– Confederatia organizatiilor familiale ale Comunitatii Europene (COFACE);
– Grupul international al asociatiilor de parinti care predau catolic (OE-GIAPEC);
In plus, masurile in aceasta directie au fost luate practic peste tot in Europa in ultimii ani. Dar aceste consilii difera considerabil in ceea ce priveste componenta, puterile si statutul.
Este evident ca, infiintarea unor astfel de institutii in scoli pentru a-si gestiona autonomia este un fenomen foarte recent in Europa Centrala si de Est, dar majoritatea tarilor au adoptat deja legislatia si reglementarile necesare.
